despredansfolclormelumihai

''Dansurile populare nu au voie să dispară,
ele trebuie să renască, să existe în inima fiecăruia din noi''
Cât şi ce ştiu tinerii de azi despre tradiţiile populare?
Îşi vor pierde românii tradiţiile populare?
De ce cursuri de dansuri populare?
ARGUMENT:
Dansurile populare (cele mai decente dansuri) sunt alcătuite din paşi şi elemente de dans
create de moşii şi strămoşii noştri. Dansurile populare sunt dansuri ca tangoul, valsul etc...
Apropo, ştiaţi că tangoul - şi nu numai - este dans popular la origine?
Dansuri populare nu înseamnă numai horă şi sârbă sau pe care le dansează doar ''ţărănoii''
(''ţărănoii'' sunt acei OAMENI care trudesc la munca câmpului şi cresc animale).
Dansuri populare sunt o mulţime pe tot cuprinsul ţării, grupate în zone etnografice.
Cântecul, jocul (dansul) şi portul popular ilustrează tradiţiile –
bogăţiile fără de preţ ale moşilor şi strămoşilor noştri.
Tinerii de azi asociază cântecul, jocul (dansul) şi portul popular cu ceva de aiurea, perimat,
ca neaparţinându-le şi chiar le este silă de ele!

Nicolae Popa scrie în cartea sa:
......................................................................................................
Pe când astăzi tineretul, care zilnic se ridică
Nu mai ştie de tradiţii sau jocul de la răchită.
C-au adus jocuri străine, din stepă, cu bâţâială,
Ponegrind trecutul nostru, făcând ţara de ocară.
Tineretul nu-şi dă seama că ce face nu e bine.
S-a dus datina străbună! Ce păcat şi ce ruşine!
......................................................................................................
Nu mai este jocul mândru, care se juca odată,
C-au venit jocuri păgâne, peste noi şi ţara toată
Ne-am lăsat portul şi jocul, cum şi muzica frumoasă
Şi-am luat cu noi urâtul. Vai de ţara românească!
.......................................................................................................
Atât fata, cât şi flăcăul, când se-apucă de jucat,
Fac gesturi nenumărate, parcă-i gâsca la scăldat.
Se repăd unul la altul şi se-apleacă la pământ,
Cască gura, bat cu pumnii, tot ce este mai urât.
Unii din flăcăi şi fete, scutură mereu din coate,
Parcă i-a cuprins năluca, prin pustiu în timp de noapte!
.......................................................................................................
NE-AM ÎNSTRĂINAT DE TOATE ŞI BEM APĂ TULBURATĂ,
PĂRĂSIND IZVORUL DULCE CARE L-AM AVUT ODATĂ!
......................................................................................................

Tineretul de azi, de la oraş şi chiar de la sat nu se mai simte atras de practicarea
tradiţiilor populare româneşti deoarece nu prea mai este interes din partea celor care ar trebui
(mai ales prin Moldova!?), cât şi pentru faptul că văd şi aud altceva decât folclor românesc.
De vină sunt şi unii instructori care improvizează.
Trebuie să avem mare grijă ce învăţăm pe alţii, mai ales pe copii, deoarece se ştie:
ce învăţăm de mici ţinem minte o viaţă întreagă.
Trebuie să transmitem corect dansurile, altfel le vom pierde şi vor veni străinii să ne înveţe,
care sunt interesaţi - știu câteva grupuri - să cunoască şi să asimileze
dansurile populare româneşti.
Omul secolului XXI îşi doreşte mereu ceva nou, doreşte mereu să schimbe ceea ce are!(?)
Cred că se poate schimba orice, dar folclorul nu trebuie să se schimbe.
Din fericire, văd că mai sunt - încă - români şi locuri în România care se străduiesc să
păstreze şi să răspândească cântecul, jocul (dansul) şi portul popular românesc.
Costumul popular românesc este lucrat din ţesături albe de lână, cânepă, in şi bumbac cu
broderii şi ornamente îmbinând pitorescul peisajului şi gustul pentru frumos.
Costumele populare subliniază forma corpului omenesc fără să-l artificializeze şi sunt
''hainele'' care se purtau (se mai poartă) îndeosebi la sate,
aşa cum sunt hainele de azi, purtate de tineri,
cu diferenţa de rigoare.....

''Drag mi-i jocul românesc,
Obiceiul strămoşesc,
Obicei de mii de ani
De la daci de la romani!''
Aria cântecului şi dansului popular este legată de datinile şi obiceiurile tradiţionale
prilejuite de îndeletnicirile şi petrecerile populare, de momentele importante din
viaţa şi munca oamenilor.
Dintre acestea: obiceiurile legate de ritualul de nuntă, de clacă şi şezătoare, de păstorit
şi haiducie, de plutărit sau de sărbătorile Anului Nou - jocul caprei, jocul căiuţilor, etc...
HORA - este un joc de colectivitate la care dansatorii se prind într-un cerc mare,
care redă dorinţa de libertate şi unitate a poporului român.
CIOBĂNAŞUL - ilustrează aspecte ale vieţii şi muncii păstoritului.
COASA - redă acţiunile ce au loc în procesul muncii la cosit.
CORĂBEASCA sau CORĂGHEASCA - joc bărbătesc, răspândit în toată Moldova,
ne aminteşte de plutaşii sau ''corăghierii'' care transportau lemnul pe râuri.
ARCANUL - redă sentimentul de revoltă împotriva ducerii cu forţa la oaste a feciorilor.
Am prezentat doar câteva din dansurile din Moldova culese de folclorişti români ca:
Gh.Popescu-Judeţ, Gheorghe şi Simeon T. Chirileanu, Ion Vlăduţiu,
Gheorghe Baciu, Gheorghe Sfîrlogea, Gheorghe Rotariu şi alţii.
Mulţumită acestor oameni, cât şi maeștrilor Theodor Vasilescu şi Sever Tita,
autori ai notării grafice a dansului (scrierea dansului), generaţiile viitoare vor
moşteni o nepreţuită comoară, având răspunderea de a o folosi în scopul pentru care
a fost lăsată şi anume de a asigura continuitatea tradiţiilor populare româneşti şi deci
continuitatea poporului român, ca naţiune.